Avem an de an, aceleaşi 52 de câmpuri în fişierul Excel în care s-au strâns rezultatele şi aceeaşi metodologie de desfăşurare a examenului de bacalaureat; fiindcă nu prea s-a schimbat ceva între timp, cel mai firesc este să avem cam aceleaşi concluzii ca şi în anii anteriori.

Dar toate aceste pachete, cam exagerează (încălcând până la urmă un principiu binecunoscut şi clamat frecvent: „fă un singur lucru şi fă-l bine”): îşi propun să acopere toate necesităţile potenţiale, imaginând o groază (mai mare sau mai mică) de „facilităţi” – între care cam multe sunt din categoria „zorzoane” şi ar putea fi satisfăcute (dacă ar fi cazul) şi fără intermedierea pachetului respectiv.

Scopul principal ar fi acela de a asigura invocarea automată a programului pygmentize, pentru a marca sintactic toate secţiunile S din A; trebuie referite desigur, opţiunile programului pygmentize – dar numai acestea – dintre care de fapt, una singură este într-adevăr necesară, ca parametru: limbajul în care este formulat S (alte opţiuni importante este bine să fie activate, chiar dacă nu vor fi folosite în toate secvenţele S).

Cum obţii (şi cum formulezi) „tabelul de încadrare”, plecând de la paginile HTML – preluate cumva de pe site-ul unei şcoli – care conţin fiecare, orarul câte unuia dintre profesorii şcolii? Desigur, ne interesează datele (nu atributele de prezentare care le înzorzonează) şi organizarea coerentă a acestora în anumite seturi de date.

De două luni, aici n-a apărut nimic nou; dacă ar fi fost trei, se putea crede că nu mai are cine să scrie... Dar nu – încă scriu, iarăşi o carte "De capul meu prin problema orarului şcolar". Pe parcurs, au apărut fel de fel de probleme vechi, de exemplu privitoare la folosirea pachetului Pygments pentru marcarea sintactică a programelor R (încep să-mi placă problemele vechi, cum este şi problema orarului).

Până a fi şi mulţumit, programare mai înseamnă şi să o iei din când în când, mai de la capătul lucrurilor şi poate, pe alte căi…