Stocăm cele 100 de fişiere PDF care vor trebui deschise în <iframe>, pe "Google Drive"-ul propriu, declarându-le ca fiind "publice"; apoi, setând elementul <iframe> ca în acest exemplu:

<iframe src="https://docs.google.com/file/d/0B5Rpn1ZXSEfrTnR5NEQ3Y3dkZTQ/preview"></iframe>

asigurăm că utilizatorul care are cont Google - aproape indiferent de browserul folosit pentru a accesa //bacmath şi pagina care conţine acel <iframe> - va primi "corect" PDF-ul identificat în atributul "src". "Va primi corect" PDF-ul, fiindcă în cazul fişierelor originate din Google Drive, Google implică un vizualizator propriu (analog celui încorporat în Firefox pentru PDF).

Iniţial, avem fişiere PDF cu seturi de subiecte de bacalaureat, descărcate de pe diverse site-uri de tip "furnizor de documente" (google bac variante matematica 2009); putem vedea că aceste PDF-uri sau provin din documente Microsoft Word, sau sunt rezultatul scanării de pagini tipărite - aşa că recuperarea inversă (a "formulelor matematice" ale căror "poze" apar pe ecran) aproape că nu are nici o şansă.

Aceasta înseamnă că este inevitabilă această muncă: citeşte textul problemei din PDF şi scrie-l în format text uzual (folosind pentru expresiile matematice limbajul LaTeX); când termini de scris astfel toate cele 10 probleme din acea variantă - salvează textul în baza de date a site-ului utilitar //bacmath.

Se pare că "recapitulare pentru bacalaureat" este înţeleasă ca însemnând rezolvarea cât mai multora dintre cele 100 de variante de subiecte de bacalaureat, oficializate de către Minister în 2008-2009; avem de achiziţionat de la diverse edituri cărţi tipărite conţinând variantele respective, sau putem obţine de pe Internet fişiere în format PDF conţinând cele 100 de variante (pe disciplină, "filieră", "profil", "specializare").

Dar PDF este destinat tipăririi pe hârtie (format "A4"). Pentru sprijinirea activităţii de "recapitulare" ar fi mai util un site care să gestioneze variantele respective în dependenţă de cererile diverşilor utilizatori.

În javaScript putem defini o funcţie prin function myFunc(lista_de_parametri) { "corpul" funcţiei } şi ulterior, o vom putea invoca pentru calculul valorilor.

Pentru utilizator - "funcţie" poate însemna ceea ce i se cere să tasteze într-o casetă "Funcţii (cu C/JS)": sqrt(abs(x*x-1)) + x, pentru a obţine reprezentarea grafică a acelei funcţii.

În sfârşit, ar fi vorba de "funcţie" în sensul notaţiei matematice obişnuite; adică exprimată nu prin "pow(3*x*x - 4*x + 5, 1/3)" (cum s-ar introduce în caseta "Funcţii"), ci prin ${\displaystyle \sqrt[3]{3x^2-4x+5}}$.

Forma textuală (simplificată) tastată de utilizator trebuie "transformată" pe de o parte, în obiect intern Function() (pentru a putea calcula valorile funcţiei în punctele intervalului), iar pe de altă parte - în "notaţie matematică" obişnuită (pentru afişarea finală). În final ne-a rezultat Grafice.

Majoritatea programelor procedează pur şi simplu direct (fără nicio "teorie"), conducând la grafice suficient de "corecte" - mizând pe ceea ce nouă ne lipseşte (şi suplinim prin instrumentele teoretice de "analiză matematică"): posibilităţile uriaşe de calcul "brut" şi de reflectare dinamică a calculelor, oferite de calculator.