O strategie coerentă (fără elemente aleatorii) de reducere a numărului de ferestre din orarul iniţial: pentru fiecare coloană, mutăm pe rând fiecare clasă din coloana respectivă pe fiecare dintre celelalte coloane, aplicăm de fiecare dată o reducere „standard” de ferestre şi reţinem acel caz în care obţinem cel mai mic număr de ferestre.
Până una-alta, rezultatul este mulţumitor.

În [1] am demarat "recast.R", care caută să reducă numărul de ferestre de pe orarul şcolar iniţial (al unei zile); pentru a acoperi o fereastră, se mută o anumită clasă dintr-o coloană a orarului în alta, pe baza unei liste prealabile (cât mai cuprinzătoare) de acoperiri posibile; dacă orarul rezultat în urma acoperirii unei ferestre are mai puţine ferestre decât cel curent, atunci este reţinut drept noul orar curent şi se repetă mutarea de clase pe baza listei de acoperiri corespunzătoare acestuia.

De fapt, în [1] am făcut un prim experiment, urmărind să ne convingem că lucrurile ar putea merge astfel, în direcţia dorită; am tratat mutarea claselor în măsura suficientă unei tatonări, fără să luăm seama la toate aspectele şi subtilităţile. Ori mutarea de clase este esenţială în procedura descrisă mai sus şi în primul rând, avem de corectat formulările din [1] pentru swap_cols() şi swap_cls().

Operaţia swap_cls() din [1] asigură acoperirea unei ferestre (cu riscul apariţiei altora) şi returnează orarul astfel modificat. Aplicăm orarului iniţial (sau celui curent) o secvenţă (potrivită) de "swap_cls()" şi dintre orarele rezultate reţinem (ca orar curent) unul cu numărul minim de ferestre; aplicăm orarului reţinut aceeaşi procedură, cât timp se ajunge astfel la un număr de ferestre mai mic decât cel curent.

Iniţiem un program de reducere a ferestrelor dintr-un orar; deocamdată, specificăm o operaţie de modificare a orelor alocate lecţiilor, pe care o susţinem şi vizual, arătând că ea se poate deriva din conceptul de lanţ Kempe al teoriei colorării hărţilor.

Este adevărat că în programul nostru, parcurgerea în ordine aleatorie a listei claselor este esenţială pentru obţinerea unui orar; totuşi, unele clase ar trebui să fie cumva favorizate – de exemplu, o clasă care are 4 ore ar fi de abordat înaintea celor cu 6 ore, fiindcă altfel, întâlnind-o mai spre sfârşit, cel mai adesea profesorii acelei clase ar avea deja ocupate primele 4 ore.