De două luni, aici n-a apărut nimic nou; dacă ar fi fost trei, se putea crede că nu mai are cine să scrie... Dar nu – încă scriu, iarăşi o carte "De capul meu prin problema orarului şcolar". Pe parcurs, au apărut fel de fel de probleme vechi, de exemplu privitoare la folosirea pachetului Pygments pentru marcarea sintactică a programelor R (încep să-mi placă problemele vechi, cum este şi problema orarului).

Până a fi şi mulţumit, programare mai înseamnă şi să o iei din când în când, mai de la capătul lucrurilor şi poate, pe alte căi…

Ne-am format îndelung trei obiceiuri complementare, în această ordine: obiceiul de a greşi (nebanal şi nici grosolan), de a verifica şi de a rescrie lucrurile. Greşala promite, dacă nu te fereşti mereu şi dacă îi accesezi acareturile: a înţelege că ai greşit; a depista (în fel şi chip) unde anume; a înţelege de ce ai greşit; a stabili să nu repeţi greşala. Greşala este în fond, sămânţa progresului (exceptând desigur, lumea cea plină de greşeli ireparabile); rescrierea lucrurilor (până a deveni un fel de „viciu intelectual”) este în sine, o cale de progres.

Plecând de la încadrarea săptămânală (prof | cls | nr_ore), prin "distribute_by_days.R" am repartizat lecţiile respective pe zile; în plus, am extras şi am organizat în "messing.RDS", datele privitoare la cuplaje (de exemplu, orele alocate profesorului fictiv "p06p33" trebuie făcute împreună, de către profesorii „reali” p06 şi p33).

Apoi, prin mount_hours() din "daySchoolSchedule.R" am produs orarele zilelor, dar… fără a ţine seama de cuplaje (rezumând astfel, execuţia): pot exista suprapuneri ascunse de ore, de exemplu pot apărea într-o aceeaşi oră a zilei "p06p33" şi "p06", sau "p34p07" şi "p34p09".

Am lăsat altui program, sarcina de a corecta suprapunerile ascunse apărute; iar un alt program va reduce apoi, numărul de ferestre.

Da… în mod interactiv (prin aplicaţia /dayRecast) era mult mai simplu (chiar dacă incomod), de eliminat suprapunerile ascunse (dar obişnuinţa de aplecare practică asupra lucrurilor, te încorsetează şi restrânge categoric posibilităţile de progres).