scriere nu înseamnă neapărat "scriere pe ecran", ci comunicare (între procese); parametrii pot fi transmişi prin intermediul "variabilelor de mediu" (de ex., prin QUERY_STRING).

CGI extinde funcţionalitatea clasică a serverului; browserul cere serverului nu un anumit fişier, ci rezultatul execuţiei unui anumit program; serverul lansează programul respectiv şi transmite browserului ceea ce "scrie" la STDOUT programul executat. Acest program poate să fie cam în orice limbaj (fie ca script, fie ca "executabil"), dar trebuie să fie locat într-un anumit director (/cgi-bin/) şi trebuie să-şi formuleze "outputul" prefixându-l cu anumite headere HTTP ('Content-type').

Se prezintă exemple de programe CGI: mimeTeX analizează o expresie matematică primită ca parametru şi returnează imaginea GIF corespunzătoare; programe în C, în perl, în limbaj de asamblare pentru lista de "environment variables".

Se generează TOC cu javascript (dinamic - după încărcarea sursei HTML în browser), respectiv transformând cu perl fişierul-sursă HTML iniţial (static - fişierul rezultat conţine şi TOC).

Printr-o funcţie javascript se colectează elementele "heading" din cadrul documentului încărcat şi se adaugă fiecăruia un atribut ID (pentru a referi secţiunea respectivă); apoi, se creează elemente <a> având ca valoare a atributului href tocmai id-ul fixat anterior; aceste link-uri constituie apoi, elementul TOC.

my $tw = new XML::Twig() construieşte un obiect de memorie conţinând datele şi "pointeri" la metodele specifice modulului XML::Twig (pentru construcţia în memorie a arborelui elementelor HTML), dar şi "pointeri" la funcţii de transformare ("handlere") specificate de utilizator - în cazul de faţă, pentru crearea subarborelui TOC.

Plecând de la necesităţile apărute într-o aplicaţie concretă de salarizare, se concepe un DOCTYPE şi se construieşte un document XML; se prezintă apoi elemente de perl pentru extragerea/actualizarea datelor dintr-un document XML, elemente de limbaj XSLT şi un program în XSLT pentru prezentarea documentului ("Grila coeficienţilor de salarizare").

Documente tabelare mari… cu Microsoft-Word? adică ignorând principiul esenţial separă! datele de prezentarea lor. Evidenţiem - dar cam întortochiat - posibilitatea de a folosi XML (reprezentarea datelor) şi XSLT (prezentare). Cam "întortochiat", fiindcă mai e vorba şi de un act oficial fundamental pentru sistemul de învăţământ şi se pune măcar problema consistenţei, dacă nu şi chestiunea mai generală a restricţiilor pe care le poate suporta un sistem (până să fie sufocat) din partea unui aparat birocratic externalizat (în raport cu procesul de învăţământ) şi amplificat continuu.

Centralizatorul Educaţiei Naţionale este o operă de politică meschină, generată de "Statutul personalului didactic" şi nu de conţinutul intrinsec al procesului de învăţământ. Datorită prestaţiei funcţionăreşti, sistemul de învăţământ tinde să devină un sistem închis, fără perspective reale de evoluţie; începe să se bazeze pe birocraţie, pe standarde mediocre şi pe "dascăli", nu pe profesori (sau Profesori) iar scopul ajunge acuşi să fie acela de a produce/reproduce funcţionari (de tip point-and-click).

Profesorul de Informatică ajunge să fie "calificat", nu fiindcă aşa scrie pe Diplomă şi undeva pe Centralizator; înveţi ceva informatică şi înveţi să programezi cam în 10 ani iar ca să înveţi pe alţii (dar a nu confunda aceasta, cu "să-i pregăteşti pentru BAC") este necesar să ai tu însuţi o anumită experienţă nebanală (şi continuă!) de realizare a unor aplicaţii mai complexe. Per total, această experienţă nu poate fi ştampilată, nici cuantificată undeva - dar tocmai procesul de a o dobândi şi capacitatea de a o împărtăşi, face deosebirea reală între pretenţii.