Definim un obiect G care în primul rând, conţine trei containere - respectiv pentru Note, Teză şi Medie; acestea sunt ele însele nişte obiecte (şi anume nişte obiecte predefinite), încât putem folosi proprietăţile şi metodele specifice lor (în cadrul obiectului G definit de noi).

Note şi Teză sunt "de tip" <input>; ca obiect, un <input> are predefinite nişte metode de interacţiune - onClick(), onKeypress(), onKeyup(), onMouseover(), etc. iar acestea se pot "redefini" pentru a răspunde în modul dorit unor evenimente precum apăsarea unei taste sau click în cadrul containerului aferent, sau în exteriorul lui, etc.

Redefinim în obiectul G, metodele onKeyup() pentru <input>-urile Note şi Teză, în aşa fel încât fiecare tastare (sau ştergere) de notă/teză să declanşeze procedura de calcul şi înscriere a mediei.

După definirea astfel a obiectului G, adăugăm o funcţie care să-l creeze conform specificaţiilor lui şi să-l anexeze documentului. În final, includem totul în "paranteze de invocare" (...)();, astfel că toate variabilele implicate rămân ne-vizibile din afară şi pe de altă parte, funcţia finală (care şi ea trebuie inclusă în paranteze de invocare) va fi pusă în execuţie imediat după încărcarea scriptului.

După ce o punem la punct astfel, transformăm aplicaţia rezultată într-un bookmarklet: eliminăm comentariile şi spaţiile (folosind un compressor), eventual escapăm şi codificăm URL anumite caractere şi apoi adăugăm scriptul rezultat în Bookmarks (implicând pseudo-protocolul javascript: în loc de obişnuitul http:).

Care este media şcolară pentru notele 9, 10, 10 şi nota în teză 9?

Unele programe/calculatoare dau 9.50, ceea ce este corect (9.4(9) = 9.5); numai că regula precizată de minister este de a calcula media "cu două zecimale exacte", rezultând nu 9.4(9) ci 9.49 - adică media şcolară este 9 (şi nu 10).

Vizăm aici modelarea corectă a calculelor cu n zecimale exacte; "media şcolară" ca formular independent (<form>, setTimeout(), onkeypress); "media şcolară" ca plugin jQuery (de montat pe un tabel de elevi).

De regulă, Algoritmul lui Dijkstra este formulat cu "tablouri paralele": d[] pentru distanţe şi p[] pentru predecesori; acestea trebuie prevăzute în cadrul programului apelant (la nivel global) - fiind folosite inclusiv pentru constituirea rezultatelor finale. Unele limbaje permit însă extinderea obiectelor pe parcursul execuţiei (în sensul adăugării de noi proprietăţi) - ceea ce permite integrarea rezultatelor în structura de date transferată algoritmului de către programul apelant.

Manuale versus programator (implementarea unui algoritm de teoria grafurilor)
Povestea arborelui parţial minimal
Implementarea clasică (apoi, folosind o structură priority_queue<double>) a algoritmului lui Prim
Compromisuri între stil şi eficienţă; biblioteci şi interfeţe

Revenim asupra unor construcţii javaScript din Ambiţiile Cavalerului; vizam drumuri hamiltoniene pe graful săriturii calului - dar poate fi mulţumit Sir Knight? …cavalerii ăştia erau în stare să susţină o cauză până-n pânzele albe.

Cursivitatea recursivităţii (reformulare "tail recursion")
de la 'too much recursion' la formula iterativă